Limbajul trupului ofera atat de multe indicii despre starea mentala a unei persoane incat neluarea lor in seama denota ignoranta. In acelasi limbaj, pumnul strans denota iritare, frustrare, lipsa de concentrare - vedem des asta in jocul Simonei, si pumnul strans si iritare.
Anul 2016 a inceput cum nu se poate mai prost pentru Simona, dupa semifinala de la Sydney, Simona este in picaj necontrolat, fara viziune, pofta de joc, strategie, dorinta sau simpla placere a jocului. Deciziile proaste luate de ea insasi sau impreuna cu echipa sunt, poate, in mare parte vinovate de parcursul aproape dezastruos din ultimele luni, sau poate dezastruos pentru noi, nefiind obisnuiti cu "aceasta Simona" ce iese din primele meciuri, turneu dupa turneu.
Vizibil slabita, fara forma fizica, fara un antrenor langa ea, Simona continua caderea in clasament, iar toti ne intrebam cand va lua sfarsit perioada proasta pe care o parcurge si parca nu se mai termina. Orice adversara in primul tur este un adevarat examen de vointa pe care il pica cu brio de la AO incoace, iar dintr-un adeversar de temut s-a transformat dintr-o data intr-o victima sigura ce contribuie la tot felul de mici istorioare in circuitul WTA. Astazi, Vesnina a bifat o victorie la o jucatoare de top 10 dupa 3 ani, si se intampla sa fie la Simona, dar parca nu ne mai mira cand numele ei este asociat cu ceva de genul acesta.
Mentionam unele decizii luate de Simona impreuna cu echipa sa, da, decizia de a-si amana operatia si a reveni la turnee la care renuntase se pare, de fapt se confirma ca au fost total neinspirate, deoarece, atat fizic cat si mental este intr-o zona din care pur si simplu nu poate iesi invingatoare, iar aceasta "lupta" pare in zadar, pentru ca meciul care ii poate aduce increderea se lasa asteptat, iar in schimbul lui vin infrangeri care adancesc nesiguranta.
Jocul ei este pur si simplu haotic, iar ea pare a dori sa fie oriunde altundeva decat pe un teren de tenis. Se citeste frustrarea prin fiecare por si fiecare gest, iar in momentele de cumpana ale meciului cand ar avea nevoie de sfatul antrenorului intra intr-o transa adanca care sfarseste cu o iesire de pe teren prin zona destinata invinsilor. Aceasta batalie fizica si mentala a Simonei are nevoie de o pauza, precum un pacient careia i se face o traheostomie in cautarea resursei de aer. Simona are nevoie de aer. Simona are nevoie de incredere. Simona are nevoie de victorie.
Probabil in spatele usilor inchise se desfasoara o poveste pe care nu o stim, dar cand se ridica cortina, povestea o spune Simona prin fiecare meci pierdut, linie ratata sau mingi de break pierdute la foc automat.
Dupa Doha urmeaza sezonul american, Indian Wells si Miami, unde Simona este castigatoarea si semifinalista de anul trecut. Are insa Simona nevoie de o pauza de la aceste turnee? Balanta inclina categoric catre acest lucru, insa, oricand, ne poate demonstra ca poate renaste, iar deznodamantul il va scrie chiar ea, nu cu penita ci cu racheta de tenis, intr-un turneu care poate insemna din nou caderea sau revenirea unei jucatoare fantastice, ce joaca in acest moment cu aripile frante.
Anul 2016 a inceput cum nu se poate mai prost pentru Simona, dupa semifinala de la Sydney, Simona este in picaj necontrolat, fara viziune, pofta de joc, strategie, dorinta sau simpla placere a jocului. Deciziile proaste luate de ea insasi sau impreuna cu echipa sunt, poate, in mare parte vinovate de parcursul aproape dezastruos din ultimele luni, sau poate dezastruos pentru noi, nefiind obisnuiti cu "aceasta Simona" ce iese din primele meciuri, turneu dupa turneu.
Vizibil slabita, fara forma fizica, fara un antrenor langa ea, Simona continua caderea in clasament, iar toti ne intrebam cand va lua sfarsit perioada proasta pe care o parcurge si parca nu se mai termina. Orice adversara in primul tur este un adevarat examen de vointa pe care il pica cu brio de la AO incoace, iar dintr-un adeversar de temut s-a transformat dintr-o data intr-o victima sigura ce contribuie la tot felul de mici istorioare in circuitul WTA. Astazi, Vesnina a bifat o victorie la o jucatoare de top 10 dupa 3 ani, si se intampla sa fie la Simona, dar parca nu ne mai mira cand numele ei este asociat cu ceva de genul acesta.
Mentionam unele decizii luate de Simona impreuna cu echipa sa, da, decizia de a-si amana operatia si a reveni la turnee la care renuntase se pare, de fapt se confirma ca au fost total neinspirate, deoarece, atat fizic cat si mental este intr-o zona din care pur si simplu nu poate iesi invingatoare, iar aceasta "lupta" pare in zadar, pentru ca meciul care ii poate aduce increderea se lasa asteptat, iar in schimbul lui vin infrangeri care adancesc nesiguranta.
Jocul ei este pur si simplu haotic, iar ea pare a dori sa fie oriunde altundeva decat pe un teren de tenis. Se citeste frustrarea prin fiecare por si fiecare gest, iar in momentele de cumpana ale meciului cand ar avea nevoie de sfatul antrenorului intra intr-o transa adanca care sfarseste cu o iesire de pe teren prin zona destinata invinsilor. Aceasta batalie fizica si mentala a Simonei are nevoie de o pauza, precum un pacient careia i se face o traheostomie in cautarea resursei de aer. Simona are nevoie de aer. Simona are nevoie de incredere. Simona are nevoie de victorie.
Probabil in spatele usilor inchise se desfasoara o poveste pe care nu o stim, dar cand se ridica cortina, povestea o spune Simona prin fiecare meci pierdut, linie ratata sau mingi de break pierdute la foc automat.
Dupa Doha urmeaza sezonul american, Indian Wells si Miami, unde Simona este castigatoarea si semifinalista de anul trecut. Are insa Simona nevoie de o pauza de la aceste turnee? Balanta inclina categoric catre acest lucru, insa, oricand, ne poate demonstra ca poate renaste, iar deznodamantul il va scrie chiar ea, nu cu penita ci cu racheta de tenis, intr-un turneu care poate insemna din nou caderea sau revenirea unei jucatoare fantastice, ce joaca in acest moment cu aripile frante.
